Azi am fost la o plimbare prin parc.Desi suna sec propozitia anterioara,chiar m-am bucurat de aceasta plimbare,a fost splendida.Parcul ales a fost IOR,stau in dristor deci se intelege usor de ce am facut aceasta alegere.Inca nu am aflat de ce i se zice IOR.La intrare,intre poteca din dreapta care duce spre taramul de joaca al copiilor unde fiecare e un cavaler,robot sau cine mai stie ce le trece prin minte astora mici si poteca din stanga care duce spre mijlocul parcului unde se strange "crema" batranilor,se afla o statuie a lui cuza si mai si scrie sub: parcul alexandru ioan cuza.De unde asociere dintre ior si cuza nu pot sa imi dau seama cum nu pot sa imi dau seama cum am reusit sa ma tai la picior peste noapte.
Dar revenind la subiectul acestui post,plimbarea,a fost splendida,magnifica,tot ce vreti.Nu s-a intamplat nimic iesit din comun,nu am gasit nici un loc unic din parc pe care sa nu il stie nimeni ci doar m-am bucurat de plimbare.
Simteam ca nu am nicio grija,ca nu exista ieri,azi,maine,ca nu mai sunt sub veninul acelor de ceasornic.Simteam cum in acel moment nu exista cald si rece,alb si negru,totul se combina perfect sub ochii si mintea mea dandu-mi o stare de liniste pe care nu am mai trait-o de mult timp.
Va invit si pe voi sa faceti plimbari regulate prin acest minunat parc din bucuresti si poate reusiti sa retraiti acest sentiment al meu si sa il impartasim.