Acest oras este situat de’o parte si de alta a unei strazi iar la sfarsitul ultimei casute urmeaza o rascruce care duce spre o mare pustietate sau spre un oras mai mare.Cum intri esti intampinat de niste turnuri cu arhitectura rigida,neprimitoare,sumbre facute din pietre masive si beton care iti dau senzatia ca nu esti binevenit si ca locuitorii incearca sa tina departe populatia.Pe vremuri ele erau fortaretele care aparau orasul,impureuna cu marele zid ce formau un scut perfect.


Daca continui aventura in acest oras o sa intalnesti locuri mai primitoare si persoane care au in spate o multime de intamplari,mai mult sau mai putin frumoase dar care sunt entuziasmate sa stea la o vorba cu tine.
Trecand de turnuri,imediat pe stanga este casa filosofului,un om care candva dormea 10 ore pe saptamana pentru ca era posedat de carti si de magia din ele.Acum este un mosulet care isi petrece majoritatea timpului langa nucul din fata casei.Are o casuta alba,modesta cu o fereastra de dimensiuni mari prin care poti privi biblioteca,o masa din lemn masiv pe care stau imprastiate multe carti si foi cu diverse insemnari,un scaun tot de lemn.Daca il saluti isi ridica capul din pamant,te analizeaza din cap pana in picioare si bazat pe instincte te saluta sau lasa din nou capul in pamant.


Peste drum sta un poet,poet care a incercat mai multe forme de exprimare artistica ramanand la a canta.Nu a apucat sa cante multe din creatiile lui deaoarece nu a avut o motivare mare sa scrie,sa se documenteze,sa interactioneze iar asta l-a facut sa isi puna tot trecutul intr-un cufar,sa il inchida cu o cheie pe care o tina ingropata langa cusca cainelui.Acum zace,pierdut,mort dar viu in acelasi timp.


Urmeaza o serie de casute simpatice in care mai stau putinele familii ramase in acest orasel,casute care se diferentiaza doar prin culoare si pomii plantati in ele.Aceasta portiune din oras te inveseleste iar cand soarele este in centrul orasului creeaza un fel de curcubeu.Aici obijnuieste sa se plimbe un pusti care este tot timpul vesel desi trecutul lui este negru,trecand prim multe experiente care l-au facut sa se convinga ca o sa fie singur pentru tot restul vietii.Asa ca el a hotarat sa ajute pe toata lumea cu ce poate iar zambetele oamenilor devin motivarea si satisfactia lui.


La capatul acestui culoar de culori este o casa mai mare,cu un etaj unde se afla profesorul satului,este venit aici nu de mult timp.A venit cu o multime de ganduri de a transforma acest oras iar de ceva ani orasul progreseaza din punct de vedere tehnic prin cunostiintele sale.Pasiunea lui cea mai mare este informatica iar de fiecare data cand are ocazia arata tinerilor si copiilor din sat cate se pot face cu aceasta.Langa el se afla pictorul cu care colaboreaza foarte mult de cand a venit.Pictorul este cel mai nou om care s-a asezat in acest oras si care nu se lasa demoralizat de atmosfera morbida din oras si care reuseste sa faca in fiecare saptaman cate o lucrare de aduce zambetul pe buzele tuturor oamenilor.


Peste drum se afla un local cu usi larg deschise,ferestre mari,masute rotunde frumos finisate.Era un loc grandios,unde se dateau petreceri regulat si celelalte sate se distrau de minute.Mult alcool a mai curs pe podeaua localui,multi pantofi l-au tocit,sange a curs,dragostea s-a risipit.


Ultimul este un baiat foarte apreciat de localnici care a iubit mult,a fost iubit de multe dar niciuna nu a fost EA.A cautat-o in multe,si-a spus sa o astepte ca o sa vina,apoi a inceput iar sa o caute.Acum s-a impacat cu ideea,nu o mai asteapta,nu o mai cauta,nu mai face nici un gest,nu mai zambeste,este rupt de realitate.


Acestea sunt persoanele cele mai importante din acest oras,persoane care inca il mai tin in picoare,ii pompeaza inima,mentin o speranta vie desi apusa.